Voluntariatul ca formă de dezvoltare personală

Voluntariatul văzut prin prisma analizei existențiale și logoterapiei,  poate fi cea mai scurtă cale către găsirea sensului vieții așa cum reiese din teoria lui Viktor Frankl. Voluntariatul poate sta la baza dezvoltării simțului civic la tineri iar la cei mai în etate să redea sentimentul de utilitate.

     În ultimele decenii, organizațiile de voluntariat au luat amploare și este deja dovedit rolul benefic atât pentru societate cât și pentru voluntari. Ceea ce doresc să reamintesc, este faptul că din cele mai vechi timpuri, oamenii care trăiau în comunități, obișnuiau să se ajute reciproc prin așa zisa clacă, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că majoritatea oamenilor sunt altruiști prin natura lor. Apoi avem ca exemple, diferitele meserii, rețete vindecătoare, doine, povești etc. transmise din generație în generație, care, presupun că au la bază generativitatea.

      Viața lui Viktor Frankl este un exemplu pentru noi în ceea ce privește altruismul care stă la baza voluntariatului.

      Imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial au fost scrise numeroase cărți despre ororile lagărelor de concentrare naziste. Portrete intense ale abuzurilor sadice împotriva deținuților au fost introduse astfel unui public vădit sceptic. În realitate, prea puțini au crezut că natura umană se poate scufunda într-atât de tare. Era dificil de înțeles cum anume au ajuns să fie anihilate milioane de femei, copii și bătrâni; sau, în cazul celor care totuși au scăpat de gazare, cum anume au fost puși să muncească lipsiți de condiții minime de supraviețuire. Când acești „norocoși” erau complet epuizați, se alăturau și ei celor dragi, îngroșând sinistrul fum al crematoriilor. Extrem de puțini au supraviețuit infernului totalitar pe pământ. Printre ei, psihiatrul austriac Viktor Frankl (n. 1905–d. 2 septembrie 1997).

     Frankl merită menționat și ca singurul supraviețuitor al Holocaustului care ne-a lăsat mărturii despre psihodinamicile deținuților și unele mai introspective, despre viața spirituală și psihologică în timpul groaznicilor ani ai propriei încarcerări (Omul în căutarea sensului vieții). Născut pe 26 martie 1905 la Viena, Frankl studiase medicina și obținuse un doctorat în 1931, dublat mai târziu de un altul, în filosofie, în 1948. Sub regimul nazist a continuat să trăiască în capitala austriacă pentru a-și proteja părinții, lăsând totodată să-i expire o viză de emigrare în Statele Unite. Povestea acestei decizii este ilustrativă pentru atitudinea lui față de viață, în general, pentru solidaritatea cu părinții, pentru altruismul său, pentru ezitările sale și pentru sine, pentru atitudinea religioasă și respectul față de tradiție.

     Deoarece era evreu, a trebuit să-și închidă cabinetul de consultanță privată în 1939 și să preia poziția (oferită) de șef al secției neurologice de la Spitalul vienez Rothschild, unde, în perioada 1939–1942, s-a ocupat de programul de eutanasieri, lucrând cu pacienți care eșuaseră în tentative de suicid, inclusiv cei pe care îi abandonaseră alți doctori. Tot în această perioadă, soția lui Viktor pierdea prima sarcină. Între 1942 și 1945, Viktor Frankl avea să supraviețuiască mai multor lagăre de concentrare, dar să-și piardă părinții, fratele și soția. După război, în pofida acestei devastatoare suferințe, a rămas o persoană favorabilă reconcilierii și a detestat noțiunea de vinovăție colectivă, atrăgând deopotrivă laude și critici. Comportamentul său atipic i-a bulversat pe mulți oameni și la fel de mulți n-au reușit să-i înțeleagă decizia de a rămâne în Viena postbelică. Adevărul este că Frankl i-ar fi ajutat pe toți, inclusiv pe dușmani, dacă ar fi fost pacienții lui… așa înțelegea el umanitatea.

     Acestea fiind spuse, având în vedere teoria lui Viktor Frankl, înclin să cred că ideea de voluntariat poate ține loc de responsabilizare a individului și cred că este o cale spre găsirea unui sens în viață prin care sunt incluse toate cele trei căi expuse de Frankl: calea faptelor prin implicare activă și acțiuni, calea iubirii prin dăruirea față de semenii noștri și calea lui homo patiens prin efortul pe care îl depunem fără a aștepta ceva material la schimb.

     Voluntariatul constituie un context propice de dezvoltare personală și profesională a tinerilor prin creșterea nivelului de încredere între indivizi, întărirea și diversificarea relațiilor sociale, schimbarea viziunii față de societate și  conștientizarea rolului de cetățean activ.

      Permite formarea de noi abilități și competențe sau poate fi o oportunitate de a menține sau chiar de a dezvolta abilitățile existente. Oferă o modalitate excelentă de a obține experiență în domeniul în care vizează să activeze sau poate fi recrutat de o anumită instituție în urma prestării unor activități de voluntariat. Deoarece abilitățile de adaptare și rezolvare a problemelor devin din ce în ce mai importante în deceniile următoare, dezvoltarea acestor abilități este la fel de importantă pentru voluntarii cu experiență profesională cât și pentru cei care urmează să facă primii pași pe piața muncii.

     Oferă o mare oportunitate de dezvoltarea a rețelei personale și profesionale, astfel pe baza activităților de voluntariat tinerii pot primi recomanadări de la managerii instituțiilor unde au activat, iar dacă se gândesc la o schimbare în ceea ce privește plaierul de activitate al carierei, voluntariatul este o modalitate perfectă de a explora noi domenii. Totodată, în spectul acțiunilor sociale, tinerii pot întâlni lideri ai comunității, persoane care să le ofere suport/ consiliere în alegerea carierei.

     Satisfacția personală, stima de sine și sentimentul de împlinire vor crește, prin aducerea unui aport de valoare societății. Fie că este vorba despre o persoană extovertiră sau introvertită, se pot dezvolta, totodată, abilitățile de comunicare și sociale prin contactul cu diferite persoane în contexte variate.

     Adesea, voluntariatul adună oamenii din medii culturale diverse, astfel tinerii vor avea contact cu situații diferite de cele de zi cu zi. Acest lucru nu include numai a cunoaște persoane de altă naționalitatea, religie, orientare politică sau persoane cu dizabilități, ci presupune interrelaționare cu mentalități și personalități diferite. Munca în echipă nu numai că favorizează abilitățile de colaborare, ci oferă și oportunități de a învăța multe lucruri din diferite perspective și crește nivelul de toleranță.

     Un alt aspect important ce merită menționat, este faptul că prin voluntariat se pot crea lideri. Calitățile de conducere, luarea a inițiativei, crearea de noi viziuni, modalități de a contribui și de atingere a unor obiective prin gândire strategică sunt aspecte ce pot fi îmbunătățite în cadrul coordonării unui grup de voluntari. Gestionarea unei echipe implică abilități de leadership, capacitatea de a motiva și inspira pe ceilalți, gestionarea schimbărilor, medierea conflictelor. Alte aspecte ale dezvoltării personale/ profesionale prin intermediul voluntariatului, pe care vreau să notez, sunt dezvoltarea capacității empatice, calitatea comportamentului prosocial, creșterea gradului de conștientizare și altruismul.

     Voluntariatul este benefic și persoanelor trecute de prima tinerețe sau a pensionarilor deoarece generativitatea ajunge la cote ridicate și în plus oamenii au nevoie să se simtă utili și să-și mențină un ritm de viață socială pe care în cazul pensionării l-ar pierde într-o oarecare măsură.

      Ca o concluzie, psihologic vorbind, voluntariatul este una din formele motivației și anume trebuința socială. În piramida trebuințelor (Abraham Maslow, 1954), putem localiza pe palierul trei, trebuințe legate de apartenență și dragoste, nevoia de a fi împreună cu alții, de a aparține unui grup etc. sau chiar pe palierul patru la trebuințe legate de aoreciere și stimă, nevoie de a te realiza, de a fi competent și de a primii recunoașterea celorlalți. Indiferent ce motive stau la baza deciziei de a face voluntariat, beneficiile sunt mari atât pentru cei ce primesc ajutor benevol cât și pentru cei ce se oferă voluntari.

BIBLIOGRAFIE:

ZENO GOZO, Suport de curs ANALIZĂ EXISTENȚIALĂ ȘI LOGOTERAPIE (PSIHOLOGIE-MASTER AN 2), Universitatea Tibiscus din Timișoara, Facultatea de Psihologie

IRVIN D. YALOM, Psihoterapia existențială, 2012, București, Editura TREI

https://www.youtube.com/watch?v=FvYAKSXl89c
https://en.wikipedia.org/wiki/Viktor_Frankl
https://ro.warbletoncouncil.org/logoterapia-1996
https://www.academia.edu/29532939/Victor_frankl_omul_in_cautarea_sensului_vietii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *